Duminica XXI în timpul anului A.
Dar, cine sunt Eu pentru voi?
(MT 16,13-18)
Aşa a întrebat Isus pe discipolii săi.
Petru îi răspunde :
- Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu !( Mt 16,16).
Atunci Isus îl laudă, şi îi spune cât de mare este profunzimea credinţei ale lui.
Si se uimeşte de darul pe care Petru a primit de la Dumnezeu , dacă credinţa aceea nu vine de la oamenii ci de la Dumnezeu Tatăl.
Din consecinţa, şi pentru aceasta adaugă o promisiune şi îi dă sarcină de a confirma Biserica lui Cristos prin credinţa, primită de la Tatăl ceresc.
- Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea…
Dar noi, azi, nu ascultăm numai această poveste, ci trebuie să ne angajăm cum s-a întâmplat pentru Petru.
Adică, faptul acela devine şi pentru noi ocazie de a primi de către Isus o întrebare:
- Tu.., tu! Pe cine crezi că eu să fiu?
Întrebarea sună cam aşa:
- Cine sunt Eu pentru tine?
Răspunderea noastră trebuie să iasă din inima noastră. Trebuie să fie o convingere propria şi profundă, o dorinţa netăgăduită:
- Tu eşti Dumnezeul meu! Tu eşti mântuitorul meu!. Cel în care am pus toată încrederea mea.
Dar nu putem să limităm credinţa noastră la vorbele , mărturisirea noastră trebuie să fie adevărată , adică cuvintelor, trebuie să se însoţească şi faptele.
A şi rostit de fapt Isus:
- Nu cel care îmi spune: Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel care face Voinţa lui Dumnezeu.
De pe muntele Tabor, când Isus s-a schimbat la faţa, Tatăl ceresc a spus care este Voinţa sa:
- Să-l ascultaţi!
Şi sfânta Fecioară Maria a spus la Cana :
- Să faceţi ce vă va spune vouă.
Şi El ne zice:
- Iubeşte pe Dumnezeu tău din toata inimă ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuşi.
Aşa încât cine iubeşte pe aproapele său iubeşte şi pe Dumnezeu.
Atunci credinţa noastră în Isus va însoţită mereu cu iubirea. Crezi cu adevărat, când iubeşti începând cu fratele tău, cu aproapele tău.
Şi ultima parte a Evangheliei de astăzi ni arată până unde Isus ne a iubit: până a se dărui pe sine însuşi în Cruce.
În cele din urmă, nu este ceea pe care o simţi aceea care va determina cât de adevărata este credinţa în Isus Mântuitorul nostru. În schimb contează cât de mult te laşi transformat
în El şi cât de mult arde în tine dorinţa de a-i sluji pe cei mai săraci, sau bolnavi, sau mai nevoiaşi decât tine, de a-i apăra pe cei care vor naşte şi pe cei care mor; dorinţa de a asigura un climat de pace, unitate şi respect în Familia, sau în comunitatea ta.
Atunci, Isus spune azi ţie:
- Cine sunt Eu pentru tine?
Tu răspunzi: - Mântuitorul meu!
Şi Isus continua aşa:
- Dacă Eu sunt Mântuitorul tău, pune în practică învăţământul meu:
Iubeşte aşa cum Eu am iubit!...
