giovedì 15 dicembre 2011

Bucurie de a potoli setea profundă



JOI din s. IIIa Advântului
Is 54,10; Ps 29; Lc 7,24-30

Putem să ne întrebăm:
 „Pentru ce cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât Ioan?"
Răspunsul îl avem din cuvintele lui Isaia: prin naşterea lui Isus s-a întâmplat o nouă creaţie!
Spune Isaia: „Veseleşte-te, tu, cea sterilă, care n-ai avut copii; căci femeia părăsită va avea mai mulţi copii decât cea care are bărbat, spune Domnul".
El vrea să spună că o realitate nouă s-a întâmplat. Semnul de aceasta nouă realitate este fecunditatea a Mariei, fecioară şi mamă. Fecunditatea naturală în ea este transfigu­rată şi devine o nouă creaţie: zămislirea neprihănită a Măriei este începutul unei noi lumi. Şi ea, aleasă de către Dumnezeu va naşte pe Isus.
Dumnezeu intră în istoria şi în comunitatea omenească prin Fiul său care devin Fiul Mariei, aşa încât Isus Fiul Măriei este şi Fiul lui Dumnezeu.
Dăruindu-i Mariei aceasta fecunditate superioară, Dumnezeu, în Isus, primeşte natura omenească pe care o făcuse.
 Acest fapt ridică omenirea în situaţia nouă cum ar fi fost o creaţia nouă  de toata omenirea, întrucât fiecare om poate să devină Fiul Lui Dumnezeu prin Isus.
 Adică, totul acesta înseamnă că la aceeaşi filiaţie suntem cu toţii chemaţi să participăm. Condiţia este de a recunoaşte că Isus este izvor de acest dar gratuit, un dar mai minunat decât prima creaţie realizată din nimic, în timp ce noua creaţie se realizează dintr-o situaţie de păcat.
Pentru această, fără să se scadă nimic de mărimea lui Ioan Botezătorul, “ (…între cei născuţi din femeie nu este cineva mai mare decât Ioan…), cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el”. Şi explicaţia este în noua creaţie.
 Împărăţia lui Dumnezeu adusă de Cristos înseamnă o schimbare radicală: cine intră în ea trăieşte o viaţă nouă, nu numai la nivel uman, dar trăieşte viaţa fiilor lui Dumnezeu. Aceasta este minunea care ni se dă. Fiul lui Dumnezeu ne face să participăm la filiaţia sa: este un dar gratuit, oferit în mod paradoxal, împotriva tuturor capacităţilor umane.
Povesteşte o veche istorioară:
Un misionar observă de departe acţiunile şi comportamentul unui beduin. Aceasta se întindea deseori pe nisip şi, cu urechea lipită de pământ, era parcă într-o poziţie de ascultare atentă. Mirat misionarul se apropie de el şi îl întrebă:
 - Ce faci aici?
Beduinul se ridică liniştit şi-i spuse: - Ascult, prietene! Ascult cum plânge deşertul.
Ar vrea să fie o grădină!
Şi noi avem într-o inima dorinţa profundă de a fi Fii ai Lui Dumnezeu; dar nu putem s-o realizăm fără Isus. Pentru aceasta inima noastră plânge până când nu-l vom găsi pe Isus.
„Pe Tine ne ai făcut, Doamne - spune sf. Augustin - şi inima noastră nu are pace până când nu se odihneşte în Tine!
Să potolim setea noastră profundă!
Pentru  aceasta ne îndreptăm la Crăciun aşteptându-l pe Isus care ne  va face Fii ai Lui Dumnezeu  şi va rămâne cu noi!
Să sporim admiraţia şi recunoştinţa noastră cu bucuria pentru darul care vom primi de către Dumnezeu şi să-i cerem Măriei să ne ajute să apre­ciem nu numai marile lucrări pe care Domnul le-a realizat în ea, ci şi marile lucrări pe care vrea să le realizeze în noi şi în fiecare membru al familiei sau comunităţii noastre…

.

domenica 11 dicembre 2011

Dio

Una serena testimonianza di un papa' e di una mamma ed il pensiero amorevole di un bambino riportati da Enzo Biemmi nel suo libro "Il secondo annuncio" a pag.56 ci aiuta a riflettere con semplicita' su un grande interrogativo di ogni vita e persona...
Ma come e' Dio?...
....

Dio e' come un papa' buono
premuroso, attento.
Dio e' come un bambino,
che ha bisogno di aiuto, di ascolto, di giocare.
Dio e' come una mamma
che ragala la vita.
Dio e' come un seme,
che, se cade nel terreno buono,
da' frutti da gustare.
Dio e' come un vigile
che, quando ci sono tante strade,
Lui ci dice
dove andare.
Dio e' come un fiammifero,
che nel buio
ci aiuta a capire
dove siamo.
Dio e' come un girotondo,
perche' fa stare assieme tante persone.
(Un papa')

Dio c'e',
non si vede,
ma lo puoi ascoltare
con il cuore:
nel creato,
nella mamma e nel papa',
nei nonni,
nel fratello
e nelle persone,
che abbiamo accanto.
Dio ti ama
e puoi dirlo agli altri.
(Una mamma)

Se muoio prima io,
non preoccuparti, papa':
vengo a darti un bacino la sera
e tu lo senti.
(Un bambino).

Dio e' tenerezza, Dio e' fortezza e rettidudine, Dio e' amore.