„Eu voi ieşi şi voi stă alături de Tatăl meu pe câmp, nu
departe de tine. Voi vorbi de tine Tatălui meu…”
Noi trăim zile in care împărtăşim o gândire
dorim şi căutăm împreună Unitatea Creştinilor, si
pentru aceasta ne vom ruga împreună cu fraţi noştri ortodocşi şi creştini
pentru a regăsi Unitatea de credinţa şi de cult.
Acest timp foarte angajator ne aminteşte că unitatea începe din familiile noastre şi din inimile
noastre şi că nu putem s-o înfăptuim nici în noi, nici în familii, nici în
credinţa a Bisericilor fără ajutorul de un intermediar, Isus Cristos.
In relatarea biblică, comportamentul lui Ionatan este un
frumos exemplu de reconciliere: îi vorbeşte tatălui său, ajutându-1 să deschidă
ochii, că este orbit de ură, invidie şi trufie:
„David nu a comis nici
o crimă împotriva ta, dimpotrivă, el ţi-a făcut un mare serviciu: şi-a pus
viaţa în primejdie".
E un discurs foarte frumos, inspirat de generozitate şi din
adevărul lucrurilor.
Prin aceasta, Ionatan este ca o prefigurare a lui Isus.
Isus ne dă un învăţământ şi un exemplu clar de un
comportament care favorizează unitatea şi care este dictat de umilinţa inimii
şi de caritate.
Isus nu vrea gloria a
oamenilor: în loc de a domina, de a sublinia vina altuia, cum ar fi putut să o facă, pentru că avea
dreptul, serveşte cu umilinţa şi blândeţe pe oamenii. El nu cere puterea şi
gloria cum fac oamenii; din contra, El, care cunoaşte inima tuturor oamenilor,
s-a aplecat să spele picioarele discipolilor săi pentru a le îndepărta păcatele
şi pentru a construi unitatea între ei, şi aceasta tocmai după ce ucenicii
discutaseră despre „care dintre ei este cel mai mare".
Suveranul Pontif Paul al Vl-lea, în ani în urmă, în faţa lui
Patriarh ortodocşilor Atenagoras s-a îngenuncheat pentru a-i săruta picioarele,
pentru a-i demonstra că din partea sa totul era iertat...
Biserica este de partea adevărului, şi noi ei aparţinem; dar
trebuie să ne facem umili, caritabili, obiectivi, fără ostilitate împotriva
cuiva.
Şi în viaţa noastră avem atâtea ocazii să vedem şi să facem
ca lucrurile să fie privite în adevăr, cu seninătate, fără să fim tulburaţi de
ura, duşmănia, invidie.
Isus ne dă exemplul. Isus se pune pe sine însuşi cu umilinţa în stare de serviciu, de respect,
de iertare, de apărare de noi în faţa Tatălui său, cu umilinţa şi iubirea
extrem de mare...
Ne a dat exemplu pentru că şi noi facem la fel.
Cu intermedierea Lui şi imitarea de El , numai aşa, vom putea
să regăsim pacea şi unitate în sufletul
nostru, în familiile noastre, în Biserica Lui Cristos şi aşă vom construi
unitatea în jurul nostru.
