Doppie misure e dignita' calpestata

Vergogna per chi tace!....

 La Nigeria sprofonda nel dolore...

Nella Siria la guerra non si ferma...

Nell'Ucraina la tregua non resiste

e cosi' via!...

Non si possono calpestare i diritti e la dignita' umana...

(Da Radiovaticana)

Arabia Saudita: Raif Badawi, blogger condannato a 10 anni e 1000 frustate

◊  Si condanna a mille frustrate un blogger dissidente che non ha fatto altro che esercitare il suo diritto alla libertà di espressione.

Il „condannato „ ha fatto qualcosa di colpevole?...

Ha fatto qualcosa che è assolutamente legittimo: ha organizzato online un sito, un forum, per una discussione su vari aspetti, compresa ovviamente la religione. Ha criticato lo zelo con cui la polizia religiosa persegue comportamenti non conformi, non consentiti; ha detto che le religioni sono uguali e che è possibile, anche in un Paese governato dalla legge islamica, professare altre fedi. Non ha fatto nient’altro che esercitare un diritto fondamentale, esprimendo le sue idee online, creando un dibattito nel Paese. Questo ha dato fastidio alle autorità.

…..

Sit-in, oggi (15 gennaio), di fronte all'Ambasciata dell'Arabia Saudita a Roma per chiedere l'annullamento della condanna a 10 anni di carcere e a 1000 frustate inflitta a Raif Badawi, il blogger dissidente giudicato colpevole di aver offeso l'Islam sul suo forum online "Liberali dell'Arabia saudita". A organizzare l'appuntamento è  stata Amnesty International Italia, con il supporto della Federazione nazionale della stampa italiana (Fnsi) e l'associazione per la libertà di stampa Articolo 21. È previsto che le 1000 frustate siano eseguite con scadenza settimanale, 50 per volta. Le autorità saudite hanno reso noto che la seconda serie, dopo quella di venerdì scorso, avverrà domani16 gennaio, in una pubblica piazza di Gedda. Fausta Speranza ha intervistato Riccardo Noury, portavoce di Amnesty Italia:

R. – Il governo di Riad da un lato difende la libertà di espressione dei giornalisti di Charlie Hebdo massacrati a Parigi ma, dall’altro, condanna a mille frustrate un blogger dissidente che non ha fatto altro che esercitare il suo diritto alla libertà di espressione. Lo fa con una gogna, abbiamo visto la prima serie di frustrate inflitte venerdì scorso e la seconda rischia di essere inflitta tra poche ore.

D. – Qual è la colpa di questo giovane, che cosa ha detto in sostanza?

R. – Ha fatto qualcosa che è assolutamente legittimo: ha organizzato online un sito, un forum, per una discussione su vari aspetti, compresa ovviamente la religione. Ha criticato lo zelo con cui la polizia religiosa persegue comportamenti non conformi, non consentiti; ha detto che le religioni sono uguali e che è possibile, anche in un Paese governato dalla legge islamica, professare altre fedi. Non ha fatto nient’altro che esercitare un diritto fondamentale, esprimendo le sue idee online, creando un dibattito nel Paese. Questo ha dato fastidio alle autorità.

D. – Che cosa sappiamo dell’eco tra la gente in Arabia Saudita?

R. – Molto poco! L’unica eco che abbiamo constato, dalle testimonianze oculari, sono le grida “Dio è grande” quando è terminata l’esecuzione delle 50 frustrate. Ricordo che avvengono in piazza, in luogo pubblico, alla fine della preghiera del venerdì, di fronte alla moschea della città di Gedda. E’ come se con quel castigo, quella gogna, le persone intorno abbiano creduto che quell’uomo fosse stato, in qualche modo, purificato.

D. – Sullo sfondo c’è una situazione più ampia di difficoltà in tema di diritti umani in Arabia Saudita…

R. – Non c’è dubbio. Pensiamo che l’avvocato di Raif Badawi si è visto inasprire la condanna da 10 a 15 anni in appello all’inizio di questa settimana, pensiamo che ci sono leggi antiterrorismo assolutamente vaghe e formulate in modo da impedire anche l’espressione del dissenso pacifico e poi pensiamo che ci sono avvocati, attivisti per i diritti umani e organi di monitoraggio indipendente, che sono falcidiati da arresti e condanne su base mensile…

D. – Che cosa dire del possibile intervento della Comunità internazionale?

R. – Ci sono state delle proteste abbastanza blande, devo dire. I governi che hanno rapporti politici, economici e anche militari con l’Arabia Saudita, gli Stati Uniti in particolare, hanno espresso una condanna, però evidentemente non è bastata. Bisogna fare molto di più! Il rischio è duplice: da un lato, che la pressione dei governi non fermi questa ignobile pratica delle frustrate, dall’altra che magari ci riesca ma che ci si fermi lì e che il caso di Raif Badawi finisca nell’oblio. Speriamo che al più presto siano terminate le frustrate, ma comunque scatterà la condanna a dieci anni di carcere.

D. – Ma non ci sarebbero sedi internazionali in cui discutere casi come questi, o comunque le problematiche che ci sono dietro?

R. – Sarebbe certamente possibile se i diritti umani fossero un argomento di costante attenzione e non un tema da usare quando fa comodo, e quindi da usare contro il nemico di turno o da dimenticare invece quando si tratta degli amici di turno. Purtroppo così non è! Il paradosso è che al centro di questa situazione c’è un Paese che con l’Occidente ha rapporti molto importanti.

Pregătirea pentru expoziţie a Giulgiului din Torino

Din Predicile la Cântarea Cântărilor ale sfântului Bernard

(Pred. 61,3-3: Opera omnia, 1839, 1, 2, 3033).

Miloştivirea Domnului

Unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţa,harul.Unde putem afla, în slăbiciunea noastră, siguranţă şi odihnă, dacă nu în rănile Mântuitorului? Aici mă simt cu atât mai mult în siguranţă, cu cât ştiu că mântuirea lui este mai puternică. Lumea freamătă, trupul oprimă, Diavolul îmi întinde curse, dar eu nu mă prăbuşesc, deoarece sunt zidit pe o stâncă tare. Am săvârşit un păcat grav; conştiinţa mi se va tulbura, dar nu va fi zdruncinată, deoarece îmi voi aminti de rănile Domnului. De fapt, el a fost străpuns pentru fărădelegile noastre (Is 53,5). Ce poate fi atât de mortal ca să nu poată fi salvat de moartea lui Cristos?

Prin urmare, dacă mă gândesc la acest medicament atât de puternic şi eficace, nu mă voi înspăimânta de nici o boală, oricât ar fi de grea. Se înşela, aşadar, acela care a spus: Păcatul meu este prea mare ca să dobândesc iertare  (Gen 4,13). E adevărat că el nu era mădular al lui Cristos şi nici nu-i păsa de meritele lui Cristos; nu avea dreptul să le revendice ca fiind ale sale, aşa cum un mădular poate spune că bunurile capului sunt ale sale.Eu, în schimb, iau cu încredere din inima Domnului ceea ce îmi lipseşte, deoarece milostivirea este acolo din belşug şi nu lipsesc căile prin care ea să se reverse. I-au străpuns mâinile şi picioarele şi cu o suliţă i-au străpuns coasta; prin aceste răni, eu pot să sug miere din piatră şi ulei din stâncă tare (Dt 32,13), adică să gust şi să văd cât de bun este Domnul (cf. Ps 33,9).El avea gânduri de pace şi eu nu ştiam.

De fapt, cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul lui? (cf. Rom 11,34).Cuiul care a pătruns în el a devenit pentru mine o cheie care îmi descuie ca să pot vedea voinţa Domnului.  Cum să nu vezi prin această 

deschizătură? Cuiul strigă, strigă şi rănile că Dumnezeu reconciliază cu adevărat lumea cu sine în Cristos. Suliţa a străpuns sufletul său şi s-a apropiat de inima sa (cf. Ps 21,17), pentru ca de acum înainte să ştie să compătimească slăbiciunile mele.Prin rănile trupului se dezvăluie taina inimii sale, se vede clar marele mister al bunătăţii sale, se descoperă inima îndurătoare a Dumnezeului nostru, care ne-a vizitat ca un soare ce răsare din înălţime (cf. Lc 1,78). Cum să nu se manifeste inima prin aceste răni? De fapt, cum să arătăm mai clar, dacă nu prin rănile tale, că tu, Doamne, eşti bun, blând şi bogat în milostivire?  Căci nimeni nu arată că are o dragoste mai mare decât atunci când îşi dă viaţa pentru cei condamnaţi la moarte. Meritul meu, aşadar, este milostivirea Domnului. Desigur, eu nu voi fi lipsit de merite atât timp cât el va fi bogat în milostivire. Şi dacă milostivirile Domnului sunt multe, şi eu voi prisosi în merite. Dar ce se va întâmpla dacă voi simţi remuşcări din cauza multelor păcate? Unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul (Rom 5,20). Şi dacă îndurările Domnului sunt veşnice şi eu voi cânta în veci îndurările Domnului (cf. Ps 88,2).   Şi ce este cu dreptatea mea? Doamne, îmi voi aminti numai de dreptatea ta (cf. Ps 70,16). De fapt, ea este şi a mea, căci tu te-ai făcut pentru mine dreptate a lui Dumnezeu.

R. - El a fost străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne mântuieşte a căzut asupra lui ; şi prin rănile lui noi toţi ne-am vindecat.

y.- El însuşi, pe lemn, a purtat păcatele noastre în trupul său, pentru ca noi, murind pentru păcate, să trăim pentru dreptate.   Is 53,5; IPt 2,24

 

 

Rugăciunea de încheiere

Dumnezeule atotputernic şi veşnic, călăuzeşte viata noastră după voinţa ta, pentru ca, în numele Fiului tau preaiubit, să ne învrednicim a fi tot mai bogaţi în fapte bune. Dar, înainte de toate, iartă-ne de nenumeratele păcatele noastre…Prin Domnul.