Una semplice storiella di Bruno Ferrero ci fa capire quanto grande sia la Bontà di Dio, che, non solo perdona, ma dimentica i nostri peccati.
MEMORIA LUI DUMNEZEU
Da Bruno Ferrero, 365 poveștioare, Ed.Presa Buna, 2013, Iași
România,p.386
O
femeie susținea că Dumnezeu i-ar apărea în viziuni. A mers, așadar, să se
sfătuiască cu episcopul. Bunul prelat i-a dat următoarea recomandare:
- Dragă doamnă, poate dumneavoastră credeți în închipuiri.
Trebuie
să înțelegeți că în calitate de episcop al diecezei eu sunt cel care poate
decide dacă viziunile dumneavoastră sunt adevărate sau false.
- Desigur, Excelența.
- Aceasta este o răspundere a mea, o
datorie a mea.
- Perfect, Excelenţă.
- Atunci, dragă doamnă, faceţi ceea ce
vă poruncesc.
- O voi face, Excelentă.
- Următoarea dată în care Dumnezeu vă
va apărea, după cum susţineţi, să-l puneţi la o probă, pentru a şti dacă este
cu adevărat Dumnezeu.
- De acord, Excelenţă. Dar care este
proba?
- Să-i spuneţi lui Dumnezeu:
„Descoperă-mi, te rog, păcatele personale ale episcopului!" Dacă vă apare
într-adevăr Dumnezeu,acesta vă va face cunoscute păcatele mele. Apoi
întoarceţi-vă aici şi povestiţi-mi ce v-a răspuns; mie şi nimănui altuia. De
acord?
- Voi face întocmai, Excelenţă.
După o
lună, doamna a cerut să fie primită de episcop, care a întrebat-o:
- V-a apărut din nou Dumnezeu?
- Cred că da, Excelenţă.
- L-aţi întrebat ceea ce v-am poruncit?
- Desigur, Excelenţă!
- Şi ce v-a răspuns Dumnezeu?
- Mi-a zis: „Spune-i episcopului că
păcatele sale le-am uitat”.
„Dumnezeu
este mai mare decât inimile noastre”( 1 In 3, 20 b).
Dio è più grande del nostro cuore.