Cicatricele de Dumnezeu.

AM

Ioan 6,16-21

Dumnezeu se îngrijeşte de noi

Era lângă mâlul mării.

Ioan s-a întors a casa de la şcoala; erau patru după amiază. A salutat pe mama şi îi-a cerut permisul de a se scalda cu o baie în laguna care se afla la spatele casei.

S-a scufundat cu bucurie în apă şi a început să înoate.

Mama lui îl privea de la casa prin fereastră şi a văzut
cu groază ce se întâmpla.
Imediat a alergat la fiul ei strigând cât de tare a putut.
Auzind pe ea, băiatul a devenit alarmat si a inotat spre la mama lui, dar era prea târziu.
Mama copilului l-a strâns cu toata putere de pe brazele ale lui, la fel cum caiman
strângea picioarele. Ea a tras cu toată puterea inimii sale.
Crocodil erat mai puternic, dar mama  a fost mult mai determinată şi nu lasa prinderea sa.
Un om a auzit zgomot, s-a grabit la faţa locului,  şi cu un pistol  a ucis crocodil.

Copilul a supravieţuit şi, deşi picioarele sale au fost grav rănite, a fost capabil să meargă din nou.

Când a ieşit de la trauma, un reporter a întrebat dacă băiatul ar fi vrut să arate cicatricile pe picioarele lui.

Băiatul a ridicat patura si le-a aratat  lui.
Apoi, el a suflecat mânecile şi a spus, "Dar acestea sunt acele pe care trebuie să le vedeţi!..."
Erau semnele profunde de unghii de la mama sa, care  l-a strâns cu forţa, atunci.

Băiatul spuse:
"Acestea se află aici pentru că mama mea nu a vrut niciodată să mă lase."

Şi noi avem, sau vom avea, nişte cicatrici ale unui trecut dureros.
Unele dintre acestea sunt semne ale lui Dumnezeu, care ne a susţinut puternic  pe noi pentru ca  noi să nu cadem, să nu ne pierdem în veşnicie.

(Mario Reb)

…Noi trăim o viaţă frumoasă dar care nu va fi fără suferinţa şi fără furtunii.

Pentru aceasta, dacă vrem să ne înaintăm în viaţa fără ajutor suntem nechibzuiţi.

Ca o barcă  ucenicilor lui Isus, trebuie să-l primim pe Isus în viaţa noastră, să-l punem la cârma a vieţii noastre, „atunci, totodată vom ajunge la ţărm”.

Dar nu putem să nu facem loc la Isus, adică să nu dăm afară ceea care nu permite Lui Isus să intre în viaţa noastră.

Sunt prietenie greşite, sunt relaţii obscure, sunt obişnuinţe rele, sun gândurile şi voie păcătoase. Trebuie să avem acest curaj. Să acceptăm aceste cicatrici, care sunt semne glorioase de iubirea Lui Dumnezeu care stă lângă noi şi care ne va salva.